Deci nu e vina mea ca am fost poet in viata anterioara si ca n-am cu ce-mi omori timpul.Deci stiti voi ca nu platesc daune.Si inca ceva me+poezie=bomba nucleara.
Asa deci chestia facuta aseara cand plictiseala pur si simplu ma omora.
Parca pamantul imi fuge de sub picioare
Am atatea intrebari , intrebatoare
E atat de interesant , cum decade lumea , oare?
Pentru mine o lume distrusa n-ar fi nicio mirare
Totusi am si eu semnenele mele de intrebare
Ma intreb de ce oare , acestui fenomen dau pasare?
Ma intreb cum ar fi lumea fara soare
Cum ar fi lumea daca toti ar sti ce stiu eu , oare?
Cum ar fi daca toti ar putea vedea
Adevarul ce ochii mei il dezvaluie,
Si pe care nimic nu-l invaluie
Adevarul e unul crud pe care nu toti il pot revela
Cat am fost mic ,ochii mei au fost inchisi
Dar am crescut , iar ochii mi s-au deschis
Si am putut sa patrund si sa aflu ce e ascuns
Ca sa descopar am facut doar pasi
Pasii ce m-au purtat spre adevar
Un adevar ce-as fi preferat sa nu-l cunosc
N-am vrut sa cred acel adevar
Dar prea multe dovezi m-au facut sa-l recunosc
Totul in jurul parca e putred
Si totul capata o nuanta trista de umed
Umezeala lacrimilor ce curg
Din ochi ce privesc sperand in amurg
Nimic parca nu se mai leaga
Si totul pare sa nu mai mearga
Insa timpul nu se opreste
El trece rapid si te nenoroceste
Totul pare a fi fara de speranta
Totul pare a fi cufundat in intuneric
Si toate parca iti taie din bucuria de viata
Si te pierzi , te cufuzi , adand in intuneric
Totul e negru , nu vezi nimic
Nu-i nicio lumina , ci doar intuneric
Te pierzi in abis
Si speri ca-i doar un vis